…cand inima se deschide, intelegi ce inseamna asta. Afli ca exista o  realitate a inimii, dincolo de metafora. Nu este ceva ce poate fi inteles cu mintea – este ceva ce poate fi amintit cu mintea, cu conditia sa fi avut aceasta experienta cel putin o data.

Cand inima se deschide, realizezi ca pana atunci era inchisa. Cand inima e inchisa, greu realizezi ca e inchisa. Sau deloc. Dincolo de orice idee sau scenariu (mental, evident) ti-ai facut vreodata despre asta, sau iti vei mai face vreodata, vin si-ti spun ca atunci cand inima se deschide, “ideile” despre cum ar trebui sa se petreaca asta, sau ce inseamna asta, dispar. Ideile, asteptarile de ordin “spiritual” se prabusesc si toata energia capturata de ego, in mod subtil, se elibereaza brusc.

Spatiul inimii este luminos. Adica vezi, simti si traiesti o energie luminoasa, la propriu. Deschiderea inimii vine inevitabil cu o senzatie in mijlocul pieptului – si cu trairi si intelegeri autentice. Intelegeri care par a veni de peste tot, intelegeri de o anumita calitate si care sunt insotite de un sentiment de pace profunda.

Deschiderea inimii nu are nicio legatura cu sentimentalismul – ci dimpotriva.  Cand inima se deschide, realizezi ca sentimentalismul (una din mastile ego-ului care vine la pachet cu nevoia de a-i vindeca / salva / ajuta pe ceilalti) este ceea ce este: un fals. Deschiderea inimii este insotita de actiune potrivita, de comportament adanc inradacinat in integritate si de respect fata de Sine – care se reflecta, toate, in afara. Cand inima se deschide, realizezi ca poti fi de ajutor, cu adevarat, doar daca te ajuti pe tine. De ce ? Pentru ca “functionam” in retea: daca aprinzi lumina la tine, sunt sanse mari sa se aprinda lumina si la “ceilalti”.

Cand inima se deschide, frica dispare. Cand inima se deschide, gasesti ceea ce ai cautat intotdeauna, la nivel constient sau mai putin constient: Sens (unii ii spun fericire, altii bucurie, altii realizare, altii iubire etc). Si realizezi ca nu e nimic de facut (in sensul in care vrea ego-ul sa crezi ca e de facut) – sau mai bine zis gasesti increderea de a face din starea de a fi.

Inima se poate deschide in timpul unei experiente de constienta extinsa, sau in timpul unui vis, sau in timpul unei rugaciuni, sau in timpul unei meditatii, sau cand respiri constient, sau cand canti, sau cand asculti un anumit fel de muzica (nu stiu de care, inima ta o sa stie), sau cand petreci timp conectandu-te cu natura sau, sau, sau… Insa nu poti face un “obiectiv” din asta – sau ma rog, poti 🙂 dar trebuie sa stii ca daca se petrece asta vorbim din nou de o meteahna a ego-ului. Ce poti face este sa creezi timp si spatiu pentru asta – si uneori asta se traduce prin a te opri, cu adevarat.

Cu alte cuvinte, sopteste-i inimii tale ca esti disponibil(a). Pune-te in contexte de o anumita calitate, de o anumita vibratie – si petrece timp cu oameni care te inspira in acest sens. Discernamantul va fi tot al inimii, nu-ti face griji. (Apropos, cand inima se deschide, afli de fapt ce inseamna compasiune – si in acelasi timp nu mai esti dispus(a) sa mai accepti nici un fel de “bulls..t” 🙂 din exterior. Cu alte cuvinte, campul in care functionezi se limpezeste – si asta e benefic deopotriva pentru tine si pentru cei cu care relationezi).

Cand inima se deschide, afli ca este in regula sa iti rostesti adevarul. Lumina din inima va hrani asta – si ii va inspira, poate, si pe cei din jur sa faca la fel. Realitatea devine impregnata de aceste trairi, ale inimii – si calitatea vietii pe care o traiesti se acordeaza la asta.

Te imbratisez,

Ana Maria

https://www.facebook.com/Drumul.spre.Centru
https://www.facebook.com/RomanianDreamingCircle
https://www.facebook.com/Respiratia.Inimii.Respiratie.Holotropica