Uneori incepe deodata, brusc, insotind un eveniment exterior care zgaltaie intr-un fel sau altul viata ”normala” de pana atunci. Alteori vine tiptil, pas-pas, se strecoara pe nesimtite in realitatea cotidiana, te trage usurel de maneca sau se zgaieste la tine prin fereastra, noaptea, in timp ce dormi. Este Visul. Nu orice fel de vis, stii prea bine asta, chiar in timp ce citesti aceste randuri; este visul pe care-l stii din copilarie, pe care-l simti si-acum, care est e doar al tau, care te-a ales si te cauta neincetat. Este Visul, si se scrie asa pentru ca este al Inimii, si pentru ca a existat inainte sa te nasti, si pentru ca are legatura cu senzatia aceea de caldura pe care-o simti uneori in mijlocul pieptului.

O vreme, s-ar putea sa nu-i dai atentie, sau sa te prefaci ca totul e la fel ca si pana atunci. S-ar putea sa pretinzi ca esti multumit cu visele mici de pana atunci, din timpul noptii, dar mai ales din timpul zilei. (Am uitat sa-ti spun, Visul se viseaza si noaptea, dar si ziua :)) Atata doar ca Visul asta, sau Visarea, are rabdare. Pentru ca apartine unui loc in care nu exista timpul ala cu trecut, prezent si viitor, ci un altfel de timp, mai…rotund. Si vine sa-ti aminteasca ca poti sa alegi oricand ce sa visezi, si ca poti sa aduci in realitate ce visezi, odata Visul visat. Si cum spuneam, ca poti sa alegi si dimineata cum sa-ti visezi ziua. Si azi asa, maine-asa, capeti curaj de-a visa un Vis nou, frumos colorat. Curaj, o calitate a inimii (cuore) pentru a visa Visul din Inima. De fapt, singurul Vis pe care-ai vrut vreodata sa-l visezi.

Si, da, Inima este intr-o calatorie. De-aici si vorba ”urmeaza-ti inima”, poate… Unii spun ca oamenii isi viseaza intruna viata, planeta si intreg Universul, intru fiintare, si ca asta se face cel mai bine cu inima. Altii spun ca si noi, la randul nostru, existam intr-un Vis mai mare. Oricum ar fi, visatul si visarea sunt daruri nepretuite: povestile vin de-acolo, si picturile, si muzica, si chiar…desenele-animate Poti sa inviti un Vis, sa-l cresti, sa-l faci cadou cuiva, sa-l sadesti si s-astepti sa creasca. Este o fiinta vie, care transforma, se transforma si te transforma neincetat. Atata doar ca nu-i poti spune ce sa faca – daca iti vine cumva ideea asta, se supara si pleaca. O vreme, ca n-are cum sa stea departe timp indelungat. De fapt, iti cere doar doua lucruri: sa ai incredere, si sa te joci. Cum il rasplatesti? Simplu: spui si altora ca exista. Adica il dai mai departe.

Ana Maria Stefanescu
dream teacher, terapeut transpersonal, trainer