Weekend-ul ce-a trecut visele s-au vrut la Cluj. Acelasi workshop, “Viseaza si Creeaza” – insa o experienta complet diferita. Daca in Bucuresti cu o saptamana inainte “motivul” adevarului a avut un loc central, la Cluj visele ne-au soptit despre lumina si transformare – de parca se facuse, brusc, primavara. O continuare fireasca, zic.

O ceata fertila si hranitoare infasura campurile cand am plecat vineri dimineata devreme de-acasa, o imagine pe care-am simtit s-o las la dospit in suflet in timp ce treceam prin “tunelul” de copaci ce urma. Workshop-ul nu incepuse efectiv, insa obisnuinta (binecuvantata !) de a fi atenta la interior-exterior imi oferea primele imagini si senzatii in legatura cu experienta ce-avea sa vina. Am privit, incantata, cum ceata facea loc, incet dar sigur, luminii si albastrului. “Care este tiparul acestui moment, pentru tine ?” obisnuiesc sa intreb de cativa ani participantii  la atelierele de visare activa. Mi-am raspuns si eu la aceasta intrebare – si am simtit bucurie.

Cei douazeci de visatori-calatori s-au conectat imediat la campul viselor – sau mai degraba l-au creat impreuna. Cumva, a fost ca si cum “stiau”, simteau ca in aceasta abordare, cea a visarii active, se lucreaza in primul rand cu energia visului si cu darurile care vin odata cu asta, iar imaginile cu care s-a lucrat si vineri seara si sambata toata ziua au avut o forta si o incarcatura transformationala incredibile. Ascultam cu bucurie insight-urile pretioase pe care si le ofereau unul altuia si momentele de Aha care se petreceau peste tot prin sala.

Lumina albastra scaldata de soare care ne insotise in timpul unuia din primele exercitii de vineri seara s-a materializat in realitatea “exterioara” a doua zi: dis de dimineata, soare si cer albastru adanc cat vedeam cu ochii. Fiecare din visele impartasite: hrana pentru suflet. Femei stravechi care albesc haine de ceremonie undeva langa o cascada, energia vulcanului si facerea lumii, lumina albastruie de pe varful muntelui in timp ce un Om primeste ceva, luntri pe apele dintre lumi, spirala verde crud ce conecteaza cerul cu pamantul intr-un dans neincetat, ochi de felina in noaptea africana, un ceas mare lasat pe iarba verde ca reminder al lumii-acasa si timpul-care-curge este cel care conecteaza lumile. Fiecare dintre ei, viseaza si creeaza.

Intoarcerea in spatiul visului, insotiti de visatori-ghizi, a venit cu si mai multe “Aha”-uri. Cu si mai multe confirmari. Cu si mai multe descoperiri si intelegeri noi in ceea ce priveste visul sau visele avute. Cand mai multi visatori pornesc intr-o calatorie comuna in spatiul unui vis si toti se intorc cu aceleasi imagini si senzatii, e din ce in ce mai greu sa crezi ca a fost “doar imaginatia” 🙂

Si iar si iar, Teatrul Viselor. Momentul in care Visatorul devine constient de puterea lui creatoare. ”Dream theatre” este una din practicile centrale din Active Dreaming – poate metoda care vine cu cea mai mare putere transformatoare si revelatoare in ceea ce priveste felul in care se poate lucra cu visele. Este stiut din vremuri stravechi ca arta teatrului este cathartica prin excelenta si deci profund vindecatoare. Poate asta este si unul dintre motivele pentru care multe din teatrele Greciei antice erau adesea construite langa templele de visare ale lui Asclepios. Si aici, din nou, lumina. Unul din momentele cheie a fost acela in care am asistat cu totii cum o scena statica cu siluete nedeslusite in ceata se transforma intr-o scena plina de oameni-lumina, copaci, iarba, vegetatie de tot felul, unicorni-insotitori, scena care culmineaza cu o calatorie initiatica. Am asistat la felul in care toata energia din sala s-a schimbat, odata cu transformarea petrecuta.
Cand punem in scena un vis, il insufletim, ii dam viata: dramatizam visul si mesajul lui. Visul viu vine cu daruri de o valoare imensa, personajele vorbesc si se misca, visatorul devine observator si actor. Energie, vitalitate, incredere, puterea de a alege, constientizare  – toate devin disponibile, toate vin ”la incorporare”, cum se spune, din spatiul visului in realitatea 3D.

Sincronicitatile acompaniaza intotdeauna lucrul cu vise. Invatam in felul asta ca totul in jur e viu si vorbeste, si ca atentia si intentia ne sunt aliati de nadejde in procesul de descoperire si acordare la misiunea inimii noastre. Intr-un joc al sincronicitatilor, cineva care avea o intrebare legata de copilul interior a primit cartonasul cu raspuns de la cel mai tanar membru al grupului de visatori: o adolescenta de 16 ani. Altcineva a primit un mesaj pentru suflet: un mesaj care vorbea despre “la vie en rose”, venind de la un….mesager imbracat in roz. Cativa visatori au aflat ca uneori, raspunsurile pe care le cauta sunt foarte aproape: la ei insisi, in propriile vise, in propriile imagini si cuvinte.

“Care este tiparul acestui moment, pentru tine ?” Lumina, transformare, inceputuri. Povesteam in articolul trecut despre familia de suflete – si povestesc si acum: am regasit prietene vechi si dragi, cu care nu ma vazusem de ani de zile. Visele ne-au facilitat reintalnirea. Ioana, Maria, Teodora – multumesc !

Am ajuns acasa duminica dupa-amiaza, pe lumina. Campurile infasurate in ceata in urma cu doua zile erau acum verzi. Verde crud, cat vedeam cu ochii.

Ana Maria Stefanescu

terapeut transpersonal, dream teacher, trainer

www.drumulsprecentru.ro

https://www.facebook.com/RomanianDreamingCircle

https://www.facebook.com/Respiratia.Inimii.Respiratie.Holotropica